Acasa Magazin

Inca o veste buna! Datorita imaginilor pe care mi le-a trimis Andrei Costache, vom publica un poster cu Luisana Lopilato in revista din 19 februarie. Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis mail-uri cu imagini din (si texte despre) “Alma pirata” si “Floricienta”, precum si cu trupa Erreway: lo benja, condruz alina, aly darling, benja mylove, elle ella, alex c, muffy muffy, maddox maddox… astept si in continuare mesaje de la voi.

Dragelor si dragilor, dupa cum v-am spus de nenumarate ori, ma bucur nespus cand reusesc sa raspund cerintelor formulate de voi cu privire la continutul revistei. Fiind vorba despre o bucurie, iata, va spun inca de astazi, miercuri, 17 ianuarie 2007, ca vom publica (in revista Acasa magazin care va aparea pe 5 februarie) un poster cu Benjamin Rojas impreuna cu Brenda Gandini - Franco, respectiv, Olivia din telenovela “Floricienta”. Este posibil sa facem aceasta bucurie numerosilor fani ai lui Benja si ai telenovelelor “Alma Pirata” si “Floricienta”, in care joaca si el, cu ajutorul vostru. Mai precis al celei ce are nickname-ul Lo benja, care a postat pe Forumul revistei imagini la o rezolutie buna. Multumesc. Muah!

Dragelor si dragilor, la cererea voastra, se va tipari un tiraj suplimentar din Editia de colectie “Rebelde”, povestea unui succes. Incepand cu luni, 20 noiembrie, revista “Rebelde”… se va gasi (din nou) la chioscurile de difuzare a presei din toata tara. Va multumesc pentru fidelitate si pentru intelegere.

Dragelor si dragilor, am mare nevoie de ajutorul vostru. Mizez foarte mult pe succesul telenovelei “Rebelde” si, nefiind supersitioasa, luni, 13 noiembrie, lansam pe piata o Editie de colectie, revista “Povestea unui succes: Rebelde” (68 pagini, 8 postere, interviuri exclusive, autografe de la cei sase “rebeli” si multe alte subiecte). Ea este surpriza pe care nu am deconspirat-o, pentru care m-ati bombanit si m-ati acuzat ca nu imi tin promisiunile. Va place surpriza? Da sau nu, astept sa imi spuneti ce credeti despre ea. Yo soy rebelde! Voi?

Astazi, am citit pe net o stire care mi-a produs o mare amaraciune. Este vorba despre drama traita de cele doua surori ale Thaliei, Ernestina Sodi si Laura Zapada, care, in urma cu patru ani, au fost rapite si sechestrate. Este vorba, mai ales, despre drama Ernestinei, care a dezvaluit in cartea ei “Libranos del mal” (Balantele raului), aparuta pe piata (in Mexic) saptamana trecuta, marti, 30 octombrie, ca a fost violata de unul dintre rapitori. In plus, Ernestina sustine ca, desi s-ar fi ivit oportunitatea sa fie eliberata, sora ei, Laura, s-a opus. Pe de alta parte, Laura Zapata, experta in roluri de ticaloase, este contrariata: “Este o surpriza pentru mine ceea ce sustine sora mea, este foarte trist si dureros, eu nu am fost martora la viol”, a declarat ea la emisiunea “El gorda y la flaca”. Voi ce credeti? Este Laura Zapata o ticaloasa si in viata reala, nu numai pe micul ecran?

Te invit la… poveste. Aici putem vorbi despre noi, despre cum suntem, poate nu intotdeauna asa cum am visat sa fim, despre prieteni si dusmani, sperante, esecuri (sentimentale sau profesionale), iubiri, neiubiri, reusite, dezamagiri…
Un jurnal electronic este un excelent exercitiu de sinceritate, dar si de stil.  Nu trebuie sa ai talent jurnalistic pentru asta. Este suficient sa iti doresti sa o faci, sa iti doresti sa vorbesti despre tine. Daca vei folosi un nickname, poate confesiunile tale vor fi si mai sincere. Ne vom supune bunului simt, autocenzurandu-ne, eliminand expresiile licentioase sau agresivitatile verbale.
Nimic din ceea ce se va scrie aici, pe blog, nu trebuie sa ne lase indiferente, deoarece vom vorbi despre viata noastra.
Cand mi-a spus Cristina, care se ocupa de site-urile revistelor din compania noastra Publimedia, fiind eminenta cenusie de la New Media, sa scriu un cuvant de intampinare catre useri, recunosc, m-am nelinistit. Doamne, ce sa scriu, cum sa scriu? Orice as zice, voi fi sincera. Mai bine tac (si voi veti intelege) decat sa fiu altfel decat sunt: om bun. Nu-i asa ca este nashpa sa fii bun? Eu am patzit-o de multe ori. Bunatatea mi-a fost luata drept naivitate, inabilitate sau, si mai rau, prostie. M-am necajit, m-am revoltat, m-am gandit ca poate a sosit momentul sa ma schimb… dar nu. Niciodata nu va sosi momentul sa fiu rea, ipocrita, mincinoasa, impertinenta, chiar daca imi tot zumzaie prin cap vorbele alea din popor: “Obraznicu’ mananca praznicu’, iar delicatu’ - kktul”.
In urma unor “experiente” nefericite, am ajuns sa cred ca bunatatea este, de cele mai multe ori, o povara. Am invatat, insa, sa o port cu gratie si cu capul sus.
Pentru inceput, cam atat.