Cum ai ajuns sa joci in telenovela?Am fost la casting in vara, iar cand a aparut personajul Florin Cernea am fost chemat din nou la o proba. Am obtinut rolul si m-am apucat de filmat. Florin este un pictor talentat, care se angajeaza la magazinul de arta al lui Alexandru Nichita (Adrian Pintea) si se indragosteste de Anamaria (Monica Dumitru). E un baiat sensibil, introvertit, pasionat de pictura. Iubirea lui cu Anamaria intampina o multime de obstacole, pe care nu se pricepe sa le infrunte.
Au existat pana acum scene care sa te puna in dificultate?
Scenele de dragoste, deoarece filmam prima data astfel de cadre. Am fost putin timorat, pentru ca nu stiam ce sa fac, cum sa fac, daca se vede bine in camera. Pana la urma am lasat sa curga totul firesc si a fost OK. Monica mai filmase cu Papi astfel de scene si m-a ajutat si ea.
Ce parere are iubita ta despre aceste scene?
Prietena mea este si ea actrita, se numeste Cristina Gavras si este colega cu mine la facultate. Scenele de dragoste nu constituie o problema, pentru ca aceasta este meseria noastra, trebuie sa fim amandoi profesionisti. La inceput ne-a fost, ce-i drept, mai greu, cand am vazut ca trebuie sa lucram cu persoane diferite, pe care uneori le mai si sarutam. Am avut niste strangeri de inima - e putin cam ciudat sa vezi ca persoana pe care o iubesti face dragoste cu altcineva. Chiar daca incerci sa joci firescul fata de ceilalti (care, inevitabil, se uita la tine!), sa iti spui ca nu s-a intamplat nimic, tot simti ceva inauntrul tau. Avem insa incredere unul in celalalt si am depasit anumite gelozii, care nu faceau decat sa ne afecteze relatia.
De cand sunteti impreuna?
Pe 30 ianuarie, am implinit patru ani. Ne-am cunoscut in perioada liceului: eu eram la cercul de teatru din „Sincai“, iar ea la cercul de teatru din „Creanga“. Am vazut-o jucand si am ramas foarte impresionat. In plus, imi placea ca era o fata independenta si puternica, ceea ce ma si intimida in acelasi timp. A urmat o perioada in care nu ne-am mai vazut si, prin clasa a XII-a, cand am inceput meditatiile la limba romana, am vazut ca era colega cu mine. Am inceput sa iesim, am discutat mult, ne-am dat seama ca avem foarte multi prieteni comuni. Am ajuns sa ne vedem in fiecare zi. Mie imi placea de ea, ei ii placea de mine, prietenii nostri stiau acest lucru, noi stiam acest lucru, dar nu faceam nimic concret in directia aceasta. Eu ma destainuiam unui prieten, ii marturiseam cat de mult o plac, ea se destainuia aceluiasi prieten. (rade) Aceasta perioada a durat vreo sase luni, pana intr-o seara in care trebuia sa iesim la o piesa de teatru, iar ea a intarziat. Ne-am plimbat si, pentru prima data, am condus-o acasa. In fata casei, ne-am uitat unul in ochii celuilalt vreo zece minute, pana cand eu am spus o replica plina de cliseu: „Te-am visat aseara“. (rade) Mi-am dat seama cat de stupid a putut sa sune, dar ea m-a salvat si m-a intrebat: „Da, si ce faceam?“, iar eu i-am raspuns: „Te sarutam“. Eu am ramas cu un zambet idiot pe fata, fara sa mai pot spune ceva, iar ea a facut primul pas si m-a sarutat. Din acel moment, suntem impreuna.
Serbati ziua de Valentine’s Day?
Initial o consideram o sarbatoare imprumutata, dar mai tarziu ne-am gandit ca este o ocazie in plus sa ne serbam dragostea. Nu uitam insa niciodata sa sarbatorim ziua in care ne-am cunoscut! In primul an, desi nu stiam sa cant la chitara, mi-am dorit sa-i compun o melodie. In fiecare zi, dupa ce o conduceam acasa de la facultate, ma intalneam cu Mihai Stanescu si cu Catalin Bordea, care ma invatau sa cant la chitara. Am pregatit o cina romantica, am aprins cateva lumanari, dupa care am aparut cu chitara. A ras, pe mine m-au cuprins emotiile, aveam lacrimi in ochi si imi tremura vocea... Am inceput sa cant, ei ii crestea zambetul, eu ma emotionam din ce in ce mai mult, iar cand am terminat si m-am uitat pe sub sprancene la ea, m-a luat in brate si a inceput sa planga. A fost foarte frumos! Anul acesta, am fost la un prieten care are un studio de inregistrari si i-am facut o melodie pe versurile unei poezii scrise de ea.
Ce alte preocupari mai ai in afara telenovelei?
Sunt in anul IV la UNATC, trebuie sa dau licenta, am un spectacol la Teatrul Casandra (Oameni si soareci), o sa mai ies cu inca doua proiecte (piesa Port si un proiect de regie), mai am un spectacol la Teatrul Metropolis (No One) si fac figuratie speciala in piesa Padurea, la Nottara.
Te recunoaste lumea pe strada?
Nu foarte des. Ultima data ma aflam la volanul masinii mele, un Tico alb. La un semafor, din masina alaturata m-au abordat niste tipi: „Frate, tu esti ala din telenovela? Cel care joaca in Daria, iubirea mea?. Magulit le raspund ca DA, dupa care imi spun: „Hei, da’ ce e cu masina asta?“. (rade)
Ai un mesaj pentru cititori?
Credeti in ceea ce faceti!
