1. Promovarea ultimului lor album la Madrid, in inima Spaniei, a picat la fix. Cand am ajuns, Madridul forfotea de agitatie. De la trei strazi departare se auzeau strigatele fanilor. Intr-adevar, hotelul Palace, unde era cazata trupa RBD, era inconjurat si asaltat zi si noapte de fani veniti din Madrid, din Spania, din toate colturile lumii.
Am reusit cu greu sa trec de multimea de fani. Toti se agatau de mine si ma rugau sa transmit mesajele lor trupei Rebelde. Multi dormeau acolo, numai sa-i vada un minut sau sa obtina un autograf. Am trecut si de cordonul de paza cu greu. Noroc ca ne astepta un reprezentat al EMI Spania, Pablo Rodriguez, care ne-a facilitat intrarea.
2. Pe holul hotelului, ne-am intalnit cu fanii mai norocosi. Ei reusisera sa treaca de paza si asteptau fericiti autografele idolilor lor. Teresita a venit tocmai din Tenerife. "Scrie la revista ca am venit tocmai din Tenerife, desi mor de frica in avion, ca sa-l pup pe iubitul meu Christian Chavez. Am avut mare noroc ca am ajuns pana aici."
3. Christian a iesit pe hol si ne-a imbratisat fara sa stie cine suntem. A dat cateva autografe, s-a pozat cu fanii si a intrat iar in salonul Cortes, unde aveau un interviu prin telefon cu ziarul "Reforma".
4. La iesirea din hotel, eram deja vedete. Am fost asaltati de multimea care astepta ore intregi sa-i vada. Doua fetite in uniforma Rebelde ne-au intrebat daca idolii lor vor iesi macar la geam si m-au rugat sa le fac o poza pentru revista noastra.
5. La barul Chesterfield a avut loc prima intalnire cu membrii fan clubului din Spania, intr-o seara ploioasa. Dupa ce am cautat destul de mult un taxi, am ajuns si la barul respectiv, a carui intrare era blocata de cel putin 200 de fani.
6. Cum ne cunosteam deja cu cei care asigurau paza, intrarea in club nu a reprezentat o problema. Cei de pe lista fan clubului treceau usor de paza si alergau fericiti sa ocupe un loc cat mai apropiat de scena. Adolescenti cu camasi albe si cravate rosii, imitand uniforma de la Elite Way School, cu mesaje sau numele personajelor lor favorite scrise cu pixul pe maini, pe tricouri si pe fete, cu postere imense fabricate de ei, toti in culmea fericirii ca ii vor vedea in curand pe membrii formatiei RBD.
Dupa mai mult de o ora intarziere, membrii RBD insotiti de Pedro Damian si-au luat locurile pe scena.
7. Timp de o ora, au primit cadouri de la fani prin presedinta fan clubului din Spania, au primit un Dublu Disc de Platina de la Casa de discuri EMI, au fredonat cateva dintre cele mai celebre melodii ale lor impreuna cu fanii si au raspuns la intrebari din public.
8. Din pacate, distractia a fost stricata de cei, tot mai numerosi, care se impingeau pentru a ajunge cat mai aproape de scena, si cateva fetite din primul rand au lesinat sub presiunea multimii. Mi-am amintit de incidentul din Brazilia unde si-au pierdut viata, intr-un mod similar, cativa adolescenti.
9. Dupa aproximativ o ora, cei sase s-au retras in masini, ocrotiti de bratele de fier ale bodyguarzilor.
10. In ziua interviului nostru, am ajuns la hotel mai devreme. In salonul Cortes, unde se dadeau toate interviurile, se faceau toate sedintele foto si toate filmarile, era liniste. Rebelii nu se trezisera inca. Au ajuns pe rand, inca adormiti, pentru ca avusesera o noapte scurta.
Am tras si noi cu ochiul la interviul acordat revistei "Me vale", dupa care ne-a venit randul.
11. Am convenit cu Sasa sa le iau eu cate un interviu scurt la fiecare si apoi sa faca ea un interviu filmat cu toti la un loc pentru emisiunea "Povestiri adevarate". Multi dintre ei nu luasera micul dejun, asa ca m-am adaptat rapid situatiei si i-am urmat cu reportofonul intre masa si canapea.
12. Pe perioada, de peste o ora, a intrevederii noastre, am descoperit surprinsa niste tineri absolut normali, fara fite de vedete, prinsi cu sau fara voia lor in vartejul celebritatii.
Pe Anahí o "batuse" pantoful stang si nu-l mai suporta in picior. Dulce era lihnita de foame, asa ca s-a asezat pe jos sa manance linistita, iar Christian avea niste cearcane vizibile pe care machieuza le corecta din cand in cand. Poncho era relaxat si mi-a spus de la inceput ca toate cunostintele lui despre Romania se rezuma la un cuvant: Dracula.
In momentul in care am scos revista Acasa magazin, toti sase au fost placut surprinsi. Exclamau bucurosi de cate ori isi descopereau fetele in poze. Timp de cateva minute, au rasfoit revista. Mi-a parut rau ca nu le-am adus mai multe deoarece s-au ciondanit un timp cine sa le pastreze. Cea cu Dulce pe coperta a ramas la titulara. Pocho a pastrat-o pe cea cu posterul sau, iar Anahí a insistat sa pastreze al treilea numar, desi Mayte si-o dorea la fel de mult. Nici nu stiau ca telenovela se transmite in acest moment in Romania.
13. Dupa ce le-am smuls promisiunea ca vor veni sa ne viziteze, i-am lasat pe mana Sasei. Intre timp, aparuse si Pedro Damian, pe care l-am rapit de la micul dejun ca sa imi dea si el un scurt interviu.
14. La iesire, am vorbit si cu Oso (n.r. Ursul), asistentul lor personal sau "omul bun la toate", asa cum se prezinta el. Mi-a spus ca are grija de cei sase rebeli ca de copiii lui. El gusta mancarea inaintea lor, el verifica paturile, cluburile si scena, el ii duce la culcare si ii trezeste dimineata, el decide cine ajunge la ei si cum. In concluzie, ii vegheaza 24 din 24 si traieste prin si pentru ei, deoarece a renuntat de mult la viata personala.
15. La Carrefour urma sa aiba loc o sesiune de autografe. M-am gandit ca ii gasesc cuminti la o masa semnand autografe, dar miile de oameni care se vedeau de departe mi-au dovedit ca ma inselam.
8000 de fani se stransesera intr-o parcare destul de stramta si cumparasera deja 4000 de albume. Pe cuvant ca n-am mai gasit nici unul. Chiar eram pornita sa-mi cumpar unul, nu de alta, dar deja visam si noaptea "Solo quedate en silencio" si "Rebelde".
Mi-a luat cam 15 minute sa trec de multime. Noroc ca aveam relatii la paza. Oso m-a recunoscut, iar Pablo de la EMI, cel care ne-a dat trecere libera peste tot, ne-a permis sa urcam pe scena. Trebuie sa va spun ca am fost singurii ziaristi care au urcat pe scena si, astfel, am fotografiat de aproape sesiunea de autografe.
16. Toti cei sase rebeli isi faceau meseria ca niste adevarati profesionisti. Sa nu credeti ca este usor sa semnezi autografe, sa te pupi cu fanii isterici ca au ajuns in sfarsit langa tine, sa te imbratisezi cu pustoaice care plang in hohote si sa zambesti la fiecare blit care iti orbeste privirea de cateva ori pe secunda. Cu toate acestea, nici unul nu se plangea.
17. La final, s-au ridicat si au cantat piesele deja celebre. Le stiam si eu deja pe dinafara, cuvant cu cuvant. 8000 de fani cantau impreuna cu ei, si atunci mi-am dat seama ca fenomeul RBD este cat se poate de palpabil, se intampla chiar acolo, in fata noastra.
18. Fericiti ca totul a iesit bine, Luis, manager la Televisa, si Pablo, director de marketing la EMI Spania, si-au permis un moment de relaxare. In caz ca nu ati remarcat, am cizme precum cele ale lui Dulce.
19. Ultima zi alaturi de RBD s-a terminat cu o iesire la discoteca. Pentru ca trecusem peste statutul de ziaristi si devenisem apropiati de-ai lor, am promis sa nu publicam fotografiile din acea noapte. Ei, poate doar o mica exceptie! Ne-am despartit cu promisiunea de a ne vizita, eu in Mexic si ei in Romania.
(foto: Oana Stanciulescu)
