Despre copilarie
Toate rudele mele lucreaza in banci, au experienta in finante, afaceri. Nu au nici o legatura cu arta sau cu televiziunea. Eu am fost singura exceptie din familie. Nu a avut cine sa-mi influenteze inclinatiile spre arta. E drept ca mama, atunci cand era insarcinata cu mine, si-a dorit sa seman cu o strabunica de a mea, pe care o chema tot Ana si care avea aptitudini artistice, in sensul ca stapanea arta croitoriei si uneori picta.
Mamei ii place ce fac. Zice ca sunt destul de excentrica, dar, in principiu, ne intelegem foarte bine. Si cu fratele meu ma inteleg bine. Sigur, cand eram mici, eram ca Tom si Jerry, ne bateam, ne certam, ca toti fratii!
Am facut foarte mult sport: patru ani de baschet de performanta, inot, tenis. A trebuit sa renunt la baschet atunci cand a venit examenul de capacitate. Mi s-a parut mult mai importanta scoala.
Despre moda si modelling
Am fost fotomodel, incepand de la 14 ani. Am renuntat insa cand cei de la MRA mi-au spus sa scap de doi centimentri din talie. Adevarul e ca nu imi doream o cariera de model, nu imi visam sa prezint eu hainele altora. Vreau ca altii sa prezinte hainele mele. Dar, pana sa ajung acolo, mai sunt si alte prioritati, mai am de invatat.
Catalin Botezatu mi-a vazut schitele si mi-a spus: "Tu ai talent, dar trebuie sa stapanesti foarte bine arta costumului. Sa te uiti mai mult pe revistele de afara, sa vezi ce se poarta acolo, pentru ca pe asta se merge in general“. Hainele pe care le gandisem eu erau purtabile, dar nu oriunde si de catre persoane cu o personalitate foarte puternica. Erau destul de pompoase, dar de bun-gust, fara sclipiciuri si ornamente in exces.
Imi place sa creez lucruri foarte colorate, cu toate ca ma imbrac mai mult in alb si negru. Creatiile mele sunt in stransa legatura cu starea mea de spirit. Cand sunt relaxata, realizez tinute purtabile, dar tot excentrice, din punct de vedere coloristic.
Am prezentat moda pentru Irina Marinescu. Imi plac mult creatiile ei. Sunt altceva decat ce e pe piata. Presupun ca asta inseamna de fapt sa fii creator de moda: sa inovezi, sa faci ceva ce nu poarta toata lumea.
Despre "Povestiri adevarate"
Adina Banarescu imi este colega de clasa si foarte buna prietena. Ea mi-a propus sa-mi incerc norocul la "Povestiri". Am dat probele si se pare ca totul a decurs bine. Imi place mult ceea ce fac. O consider o meserie de viitor.
Am invatat foarte multe de la Anca Scurtulesei. Daca n-ar fi fost ea, n-as fi realizat nimic pana acum. Ea m-a indrumat de fiecare data. Ma ajuta foarte mult sfaturile ei. Dupa ce vin de la o filmare, nu plec pana nu vizionez tot. Imi place sa fiu precauta. La scoala, insa, nu sunt asa... Aman examenele pana in ultimul moment.
Despre ea!
Nu suport minciuna, mai ales intre prieteni. Prefer sa mi se spuna adevarul in fata, chiar daca nu e un adevar convenabil. Nu suport oamenii fitosi, snobi, fara caracter, oamenii care vor sa para altceva decat sunt de fapt. Nu sunt dusmanoasa din fire, imi place sa fiu prietena cu toata lumea. Cand nu-mi convine ceva, spun in fata.
Am avut mai multe job-uri. Am fost figurant special la ”Cu un pas inainte“,m-am ocupat de un magazin de haine, am colaborat la o firma de productie publicitara. Nu a fost vorba neaparat de bani, dar eu nu suport sa stau degeaba. Mi se pare ca-mi irosesc viata, daca nu fac nimic. Am foarte multa energie.
Provocarile din viata ei
Eu sunt o provocare pentru cei din jur! In primul rand o provocare vizuala, pentru ca am un stil vestimentar destul de excentric.
Televiziunea a reprezentat o mare provocare pentru mine. Cel putin la inceput, pana sa incep sa invat si sa ma integrez in echipa, a fost o provocare imensa. Era ceva nou, nu aveam absolut nici o idee despre ce am de facut de fapt.
Lucrarea de diploma a fost o provocare. Am avut ca tema spiritualitatea romaneasca. Am facut trei tinute care aveau elemente specifice, dar erau foarte colorate si aveau accente spre modernism. Ma asteptam sa fiu mai mult apreciata pentru originalitate. Nu a fost asa!
Fratele meu are o adevarata pasiune pentru masini si mi-a transmis-o si mie. Prima provocare pe care o voi lua in piept dupa bacalaureat va fi aceea de a-mi lua permis de conducere.
Carte de vizita:
Nume complet: Ana Ioana Paun
Data si locul nasterii: 31 ianuarie 1989, Bucuresti
Studii: este in clasa a XII-a, Liceul Nicolae Tonitza, la Design vestimentar si arte
textile; se pregateste sa urmeze Facultatea de Arte, Sectia Moda.
Hobby-uri: calatoriile, sportul, dansul
Designeri preferati: Pierre Cardin, Jean Paul Gaultier
Muzica preferata: toate genurile, de la muzica culta pana la rock
I se spune Damiana, pentru ca Sasa, colega ei, i-a spus cand a vazut-o prima data ca seamana cu un prieten pe nume Damian. De atunci asa ii spun si colegii de scoala, si cei de serviciu.
Ii place sa citeasca, in special poezii de George Bacovia sau Ion Minulescu.
Admira lucrarile pictorilor impresionisti.
