Dupa terminarea liceului, in '93, a inceput sa lucreze direct in presa. Mai intai la Radio Romania, unde a fost redactor si prezentator de stiri, apoi o perioada la Tele 7Abc. Din '96, a intrat in familia PRO. Dupa 3 ani de stiri, i s-a propus o rubrica medicala matinala - pentru ca, intamplator, era singurul domeniu de la social care ramasese neacoperit. Asadar, Irina nu are studii medicale, desi multi au aceasta impresie si i se intampla ca oamenii sa i se adreseze cu formula "doamna doctor". Partea amuzanta, insa, este ca atat parintii, cat si bunicii ei au lucrat si lucreaza in sistemul medical. "Toata copilaria mea am auzit doar <dai la medicina!> Or, eu scriam poezii, as fi vrut sa fac un liceu cu profil umanist... in timp ce faceam meditatii la fizica si chimie! Nu as fi putut sa fac meseria asta, pentru ca eu cred ca in tot ceea ce faci e nevoie sa pui suflet si pasiune. Ar fi fost o minciuna. Parintii mei, care sunt o parte din universul meu, nu m-au impins sa fac Medicina pentru ca asa voiau ei, ci pentru ca era una dintre putinele meserii din care puteai trai, pe atunci. Pana la urma au inteles ca vreau altceva, asa ca am rupt traditia", ne povesteste ea.
Amintiri de neuitat
Pe cand era la ProTv, a aparut epidemia de meningita. Pe atunci, nu se stia cum se transmite, exista varianta ca "prin aer". Pentru ea nu conta, trebuia sa dea stirea prima, despre cati au mai murit, cati s-au mai imbolnavit, se ducea in fiecare zi la spital si filma. Cameramanii erau terorizati, isi puneau masti, dar mergeau cu ea. 'A fost o nebunie atunci. Chiar au cazut ministri, si stiu ca am avut atunci o contributie importanta in reformarea sistemului sanitar. Pe vremea aceea chiar conta daca spuneai la televizor "uite ce mizerie e, uite ce mananca bolnavii, uite ce saracie!" Au cazut, pe vremea mea, trei ministri! Recunosc ca eram foarte incisiva, dar nu nedreapta... Acum nu se mai intampla nimic. Pana nu va exista dragoste de oameni si disponibilitate sa-l asculti pe cel care e bolnav si care chiar are un necaz, nu se va schimba nimic', considera Irina.
Apoi, pentru ca mergea foarte bine, s-a vrut o extindere, asa ca a inceput Doctorul casei, o emisiune saptamanala, de 30 de minute, pe care Irina a iubit-o enorm si pe care "ar face-o din nou de maine", daca s-ar putea...
Marius si Anisia
Pe Marius l-a cunoscut in '96, cand a venit la Pro. In septembrie au implinit noua ani de cand sunt impreuna. "E un tip senzational. El e jumatatea mea. Nu ne plictisim niciodata impreuna", declara Irina. Cinci ani mai tarziu, a ramas insarcinata cu Anisia. Ea isi dorea sa aiba fetita, Marius isi dorea baiat. Pana la 28 de saptamani, au crezut ca va fi baiat (dupa ecograf). Anisia a fost imbracata in primele luni in hainute albastre, pentru ca apucasera sa faca deja cumparaturile. "Eu chiar cred ca tot ce se intampla are un motiv, pentru ca asa trebuie sa fie. De pilda, in vara cand eram insarcinata, niste prieteni au plecat definitiv in Anglia si ne-au vandut noua apartamentul, lasandu-ne sa-l platim in trei ani. Asa se face ca acum suntem o familie la casa ei", ne povesteste ea.
Inapoi acasa
Dupa nasterea Anisiei, conjunctura a obligat-o sa stea cu ea acasa, timp de doi ani. Partea buna a acestei conjuncturi a fost aceea ca s-a aflat alaturi de Anisia cand a facut primul pas, cand a spus prima data "mama"... In ziua de azi, putine femei au parte de lucrurile astea. A trebuit sa astepte patru ani pana sa se intoarca in familia PRO. Cand a intrat din nou in cladire, ca angajata, i-au dat lacrimile, pentru ca ii fusese foarte dor... Intalnirea cu oamenii, cu mirosul cladirii, cu tot, au fost foarte importante pentru ea. Colegii au intrebat-o la un moment dat: "Dar tu chiar razi in fiecare zi, tu n-ai probleme, nu esti obosita, nu esti somnoroasa?" Nu, ea zambeste de cand intra in cladire, pentru ca acest loc, dupa cum singura marturiseste, ii insenineaza viata. "Am simtit ca ma intorc acasa, la propriu, la oamenii mei, la echipa cu care am lucrat, la familia mea de Acasa. Am mai lucrat si in alte parti, dar aici am vrut sa ma intorc, aici e locul meu. Daca maine ar trebui sa o iau de la capat, nu as alege alta profesie. E drept, mi-ar placea sa am o gradinita, mi-ar placea sa am un camin de batrani, dar asta in conditiile in care chiar as avea posibilitatea sa le fac bine celor de-acolo. Nu cred ca exista umilinta mai mare pe lumea asta decat sa ajungi la 60-70 de ani si sa fii nevoit sa intinzi mana pentru 10 lei. I-as aduna pe toti intr-un loc, le-as asculta povestile, le-as face de mancare si i-as ingriji... Eu cred ca vorba aia cu "cine n-are batrani sa-i cumpere" este foarte adevarata", povesteste Irina.
