Care sunt amintirile tale din Brandsen, locul unde ti-ai petrecut copilaria?
Cele mai dragi amintiri sunt legate de serile petrecute acasa la Bachi, prietena mea. Cand ieseam de la scoala, mergeam la ea acasa, in Brandsen si ramaneam acolo pana la ultimul microbuz, numarul 500, care ma ducea la Jeppener. Imi petreceam serile vorbind si distrandu-ma cu prietena mea de suflet, care a ramas astfel pana in ziua de azi. Apoi mai sunt multe lucruri. Parintii mei aveau un magazin si eu am invatat de copil cum se face negotul. Mai tarziu, mi-am deschis propria sucursala pe aceeasi strada. Cu bunicii mei petreceam cel mai mult timp. Toate aminitirile mele din copilarie sunt legate de acel loc.
Poti descrie un peisaj din Jeppener sau Brandsen?
Jeppener are ceva magic si trist totodata, acel aer al satelor care au ramas undeva in timp, de cand n-au mai avut gara. Vechea statie, care avea o piata langa ea (acum se afla un teren gol, acolo), plina de personaje tipice locului. Chulela, sperietoarea satului, trecea prin sat cu o geanta enorma.
De acolo a pornit dorinta ta de a face actorie?
Da. Dar, primii mei profesori nu erau de acolo, ci din Buenos Aires. Am inceput sa iau lectii de la 14 ani. S-a organizat un grup de teatru in colegiul meu si ne scriam propriile piese. Fiecare a luat-o pe drumuri diferite, iar eu am continuat sa studiez, am venit in oras si am inceput sa merg la castinguri. Intotdeauna am stiut ca vreau sa fiu actrita si aveam in minte ideea asta, ca provin dintr-un satuc unde totul parea atat de indepartat si imposibil.
Care a fost primul pas important al carierei tale?
Drumul meu a inceput in televiziune si apoi s-a largit putin. M-am prezentat la un casting de emisiune pentru copii, care se numea „Clave de Sol“ si am fost printre cei alesi. Din acel moment, totul a fost mult mai usor. Au urmat telenovelele „Mas alla del Horizonte“, „Celeste“, „Con alma de tango“, „Mujercitas“, „Mamitas“, „Los Benvenuto“.
Dupa ce ai jucat in „Omul marii“, alaturi de Gabriel Corrado, ai decis sa te indepartezi un pic de televiziune. A fost pentru ca ti-ai atins obiectivul propus sau pentru ca ai trecut de o limita?
Am simtit ca ma plafonam, parca aveam o greutate pe piept. Eram actrita principala, dar nu ma simteam deloc implinita. Simteam ca a fi protagonista nu era deloc ceea ce-mi doream. Am decis sa ma opresc si sa vad ce mi se mai ofera. Au aparut alte oferte minuscule in teatru, dar abia cand am jucat in piesa „Un tramvai numit dorinta“, m-am simtit cu adevarat implinita.
Cum este personajul tau in „Montecristo“?
Se numeste Victoria. Parintii ei au fost inchisi, iar acum au disparut. A crescut in Spania cu bunicii si acolo s-a intalnit cu Santiago. Impreuna cu el decide sa se Intoarca in Argentina. Santiago o va ajuta sa-si gaseasca fratele/sora nascut de mama ei in inchisoare. Victoria va duce o lupta apriga.
Ce a insemnat Victoria pentru tine?
Sunt foarte fericita ca, dupa trei ani, m-am intors pe platourile de filmare. Victoria m-a fascinat. Acum, pot intelege ce simte cineva caruia i s-a „furat“ identitatea intr-o maniera drastica. Este important ca, intr-o telenovela, sa se vorbeasca despre un astfel de subiect, care, din pacate, este frecvent in tara noastra. Ceea ce putem noi demonstra prin personajele jucate ne ajuta sa ne mai „spalam un pic pacatele“. Multa lume se va identifica cu aceasta durere.
Ce sperante ai de la acest proiect?
Sper, desigur, ca ne va merge foarte bine si ma voi redescoperi ca acrita, voi creste si ma voi maturiza, cu acest rol. Este un personaj care imi permite si imi cere mult. Voi fi in aceeasi distributie cu Pablo Echarri, Paola Krum, Joaquin Furriel, Rita Cortese, Victoria Onetto, Roberto Carnaghi, Maxi Ghione, Luis Machin si Virginia Lago.
Ti-au mai ramas multe de facut ca actrita?
Da, multe. Mi-ar placea sa fac mai mult teatru si film. Am facut doar doua filme si atat. Unul care a ramas la jumatate si nici macar nu s-au finalizat filmarile era „Quijano, dias de la lluvia“, in regia Virginiei Davalo. Interpretam un personaj care a trait tot in epoca dictaturii, caruia i-au omorat fratele si care se intoarce in Argentina. Acum am sansa de a face alt personaj controversat.
Carte de vizita:
Nume complet: Viviana Saccone
Data nasterii: 28 ianuarie 1968
Locul nasterii: Jeppener, Buenos Aires, Argentina
Ocupatie: actrita
Filmografie selectiva:
„Celeste” (1991), „Princesa” (1992), „Por siempre mujercitas” (1995), „Omul marii” (1997), „Los buscas de siempre” (2000), „Profu’” (2002), „Infi eles” (2002), „Femenino masculino” (2003), „Montecristo” (2006), „Ciudad en celo” (2006)
