Inaintea interviului, Naty nu-si gaseste locul, alearga in toate directiile si este foarte agitata. Este incantator sa o privesti in fata oglinzii, cu o rochita galbena si perechea de jeans care ii depasesc gleznele. Se rasuceste, se intoarce din nou si o intreaba pe Adriana: „Si cu asta? Cum facem?“.
Adriana este cealalta Oreiro, sora mai mare, cea care sfatuieste „ingerul salbatic“ sa inceteze agitatia, ca sa putem sta de vorba. Pentru o clipa, ne putem imagina o calatorie in timp - spre a le surprinde pe Natalia si Adriana proband hainele mamei lor, Mabel, intr-o dupa-amiaza uruguayana.
Un joc de fetite.
Cam asa se vad si ele, sunt constiente de asta si se bucura, in complicitate, de acele amintiri, pastrate in poze alb-negru cu doua fetite - usor de recunoscut - pe unul dintre peretii atelierului in care Naty si Adriana creeaza prima lor colectie vestimentara, pentru Las Oreiros, casa de moda deschisa in centrul cartierului Palermo Soho.
„Sufletul Las Oreiros este de copil“, ne asigura Natalia, cu o cana mare de cafea cu lapte intre palme. „Intr-un fel, ceea ce fac acum cu Adriana ne reprezinta, are de-a face cu ceea ce faceam in copilarie, pentru ca imaginea de care vorbiti imi aminteste de momentele cand scoteam din dulap rochia de mireasa a mamei, care era impachetata in hartie albastra, ca sa nu se ingalbeneasca, o probam si ne plimbam cu ea prin toata casa“.
Fiecare piesa vestimentara poarta in ea putin din acest suflet de copil, despre care vorbeste Natalia. „Priveste aici“, spune Adriana, si arata o rochie destul de sexy, care are pe dos imprimate o multime de vacute de San Antonio, ca o pajiste imaginata vara, amintind de vechile imprimeuri din anii ’70, care aveau pe dos (pentru iubitorii de detalii) o multime de buline.
„Am mostenit multe de la mama, pentru ca ea ne facea toate hainele“, declara ea. La inceput, din motive financiare, pentru ca nu avea prea multi bani, cumpara material si ne facea rochite la fel, ceea ce pentru noi era ingrozitor“.
De ce ingrozitor?
„Pentru ca mereu aratam la fel, nu numai ca hainele erau croite la fel, dar aveau si aceeasi culoare, si cel mai rau este ca Adri este cu patru ani mai mare decat mine!“ Ca sa nu existe indoieli, Natalia arata fotografii in care cele doua surori sunt imbracate la fel. „Vezi?“, intreaba ea, iar Adriana isi aminteste: „Mai stii cand tata ne aducea jeans pentru ca avea un prieten care lucra la fabrica?“, si imediat revin amanunte din perioada in care fetele se îmbracau in jeans la orice ocazie. „Pentru a-i diferentia, mama le cosea si broda tot felul de figuri, cum ar fi fata lui Mickey sau a lui Tweety“.
Croitorie si confectii
Timp de doi ani, cele doua au urmat acelasi curs de croitorie si confectii. Adriana avea 16 ani, iar Nati, 12 ani. „Visam sa ajungem creatoare de moda si ceea ce facem astazi reprezinta implinirea acelui vis“, marturiseste Nati. Apoi, Adriana a ajuns in Mexic si a inceput o cariera in industria vestimentara, in timp ce Natalia s-a mutat la Buenos Aires si a devenit o actrita de succes. Cand ati decis sa va reuniti fortele? Adriana: Intr-o zi Nati m-a sunat si m-a intrebat: „Vrei sa ne transformam visul in realitate?“ Natalia: I-am spus ca m-am gandit si am stat de vorba si cu Sergio (sotul Adrianei), pentru ca era o decizie care ii modifica viata. „Mergeti inainte“, mi-a spus Sergio, si de mai bine de un an si jumatate Adriana s-a mutat si ea in Buenos Aires. Sotul ei, care lucreaza in domeniul media/ advertising, o viziteaza o data pe luna. In acest timp, a ramas insarcinata si a devenit mama unei fetite pe nume Mía (care a aparut in „S.O.S., viata mea“), si, impreuna, am pus la cale implinirea acestui vis. Am cumparat o casa, am transformat-o in atelier si am cautat un mod de a ne pune ideile in practica. Dar nu e vorba doar despre produse, croitorie si confectii, e vorba despre ceva mult mai important. Aveam doar 16 ani cand am plecat din Uruguay si m-am mutat singura in Buenos Aires; pentru mine acest proiect reprezinta reintregirea familiei.
In ce sens?
N.: Inainte nu eram foarte familista, dar acum pretuiesc fiecare zi petrecuta impreuna cu cei dragi. Mai presus de i mplinirea unui vis este fericirea de a o avea pe sora mea alaturi de mine. A.: A trecut foarte mult timp de cand eu si Nati petreceam fiecare zi impreuna. Acum facem asta din nou si cred ca cel mai important este faptul ca, incet, incet, ne descoperim ca persoane adulte.
N.: „Si ne intelegem mult mai bine acum“, declara Natalia, aratand o mica cicatrice, semn ramas de la o „paruiala“ de cand erau mici.
Cele doua surori isi completeaza una alteia fiecare fraza, ca o pereche de indragostiti. Sunt diferite, iar acest lucru este evident si in creatiile lor.
N.: Las Oreiros reprezinta doua surori - doua femei diferite. In campania publicitara, modelul sunt eu, dar am un look diferit, care face trimitere la stilul Adrianei, sunt blonda si am o figura serioasa. E ca un joc. Mereu a fost asa. Adriana urma toate regulile, iar eu le incalcam. Adrianei ii placeau baietii mai ingrijiti, mie imi placeau hipiotii, cei mai urati, cei mai murdari. Eu eram rebela familiei.
Nu v-ati schimbat prea mult: tu esti acum cu un rocker (Ricardo Mollo, solistul trupei Divididos), iar sotul Adrianei este director de creatie.
N.: Da, dar sotul meu este un rocker foarte curat. Iar Sergio este, intr-adevar, foarte ingrijit. La varsta maturitatii La 26 de ani, Natalia a decis sa ia taurul de coarne (doar e in zodia Taur) si sa-si schimbe viata. „Erau lucruri care deja nu ma mai faceau fericita, atunci, de ce sa continui sa le fac? Sunt intr-o perioada de cautare. Imi este teama de aceasta schimbare, dar trebuie sa risc“, marturiseste ea. Asa ca si-a deschis un birou la ea acasa, de unde isi planifica viata si cariera urmandu-si instinctul, fiind propriul ei manager.
Cu tot ceea ce implica acest lucru?
N.: Da, cu tot ceea ce imi place sa fac acum. Nu-mi place sa las vise neimplinite, as ramane cu un gust amar daca ar trebui sa ma intreb „cum ar fi fost daca...?“. Pur si simplu incerc. Nu am vise foarte mari, nu-mi doresc sa am succes la Hollywood, prefer sa-mi pun energia in lucruri mai personale, nu in utopii.
Te sperie schimbarile?
N.: Imi este foarte teama de schimbari, dar in acelasi timp le caut si acest lucru mi s-a reprosat uneori in cariera. „De ce vrei sa schimbi, daca iti merge atat de bine asa?“ E drept ca drumul sigur te poarta spre succes.
Ciocolata si... culori
Moda este o stare de spirit. „Suntem convinse ca asa este, de aceea este atat de important pentru noi ca oamenii care lucreaza in acest atelier sa se simta cat mai bine“, ne asigura Natalia, care este imaginea campaniei lansate de „Organizatia Internationala pentru Migratie“: „Nu este vorbadespre oameni, ci despre sclavagism modern“. „Ne-am documentat mult inainte de a incepe aceasta afacere. Cu siguranta ca ne dorim sa mearga totul at mai bine, dar nu cu orice pret. Pretuim munca fiecarui angajat si consideram ca, daca acesta se simte bine, va transmite energia pozitiva si produsului pe care il lucreaza“, declara Natalia. Fiecare coltisor al locatiei Las Oreiros din Palermo este viu colorat. Printre altele, fetele detin si o ciocolaterie, „pentru ca sunt dependenta de ciocolata“, declara Nati. Fiecare spatiu este bine definit, iar de fondul sonor se ocupa prietenii ei DJ Javier Zucker si Pedro Segni, de la Club 69.
Intr-un moment in care Natalia se opreste din vorbit, Adriana are un moment de sinceritate: „Nati are o inima mare. Spun asta pentru ca, mai presus de faptul ca si ei i-a facut placere sa se implice in acest proiect, a facut-o pentru a implini visul surorii sale!“...
Cinema, televiziune si un nou album
Mai multe proiecte au ramas in asteptare, altele au fost date uitarii. In acest an, Natalia a preferat sa-si puna toata energia in Las Oreiros.
Este doar o problema de timp?
Nu chiar. Sunt foarte multumita de proiectele personale si astept roluri care sa ma reprezinte. Am primit propuneri pentru a aparea in productii cinematografice, dar rolurile nu mi s-au parut adevarate provocari; prin urmare, am acceptat mici roluri in filme ca „Las vidas posibles“, de Sandra Gugliotta si „La peli“, de Gustavo Postiglione. Proiectul realizarii unui film despre Gilda a ramas in picioare? O admir mult pe Gilda (pentru coperta „S.O.S., viata mea!“ am avut o versiune a „Corazón contento“). Am primit acum mult timp propunerea de a face acest film, dar astept un scenariu foarte bun, o poveste extraordinara. Stiu ca, la un moment dat, voi avea parte de asa ceva.
Cautarile au loc doar in domeniul actoriei?
Nu, sunt la jumatatea productiei celui de-al patrulea album, dar am decis sa las lucrurile asa pana cand voi avea timpul necesar pentru a-mi pune toata energia in asta. Am intrerupt colaborarea cu Sony BMG, compania care a editat cele trei albume anterioare. Ofertele vin in continuare.
Deocamdata, stie doar ca va juca in „El frasco“, filmul lui Alberto Lecchi, in care va fi protagonista - alaturi de Dario Gradinetti, si va participa la realizarea productiei „Miss Tacuarembo“, bazata pe romanul omonim al uruguayanului Dany Umpi. In televiziune, va aparea in seria „Oveja negra“, alaturi de Negro Rada.
