Despre mine
Dupa ce am terminat facultatea, am predat limba si literatura romana, la nivel de gimnaziu. Dupa aceea, am fost consilier juridic, dar nu se castiga deloc bine. In 2000, m-am angajat ca reporter la Radio Campus, era singurul post de radio din Slobozia atunci. Eu si sotul meu suntem din Slobozia, dar ne-am cunoscut in Constanta, la facultate. El este consilier juridic. E tot Sagetator. M-a atras pentru ca e un barbat frumos, foarte inteligent si amandoi avem personalitati puternice.
La inceput nu ne suportam, aveam tot felul de conflicte, dar din asta s-a nascut asa, o scanteie. Au trecut 12 ani de atunci. El nu e foarte darnic in complimente, dar stiu ca e mandru de mine, ma lauda peste tot.
Marea mea pasiune: cainii. Am avut primul caine cand aveam 9 ani. Adunam toti cainii amarati de pe strada. Asta a fost marea problema a copilariei mele pentru ai mei. Am avut trei caini de rasa: Samuel, un ciobanesc alsacian, Lisa, o femela ciobanesc german si Tessa, o femela golden retriever. Daca ma mut la Buftea, la curte, sper cam in doi ani, vreau sa-mi iau patru caini: un ciobanesc german, un golden retriever, un beagle si un cocker, iar pentru sotul meu un motan foarte gras si foarte roscat. Sotul meu nu suporta cainii. Imi aduce catei de plus, dar mie imi plac cei adevarati.
Despre “Povestiri adevarate”
M-am mutat in Bucuresti in 2004. Sotul meu trebuia sa lucreze aici si am venit si eu sa-mi caut de lucru. M-am angajat la Radio Total, la inceput. Sase luni mai tarziu m-am mutat la Pro FM, apoi la Info Pro. In februarie, anul acesta, m-am gandit ca e timpul sa incerc sa fac si altceva cu viata mea. Asa am ajuns la „Povestiri adevarate“. Eram prietena cu Mircea Solcanu si imi povestea cat de frumos e aici, ce unita este echipa, ce distractie… Mi-am dorit sa vad si eu cum e.
Am urmarit emisiunea si am vorbit apoi cu Ionela Banarescu. I-am spus ca singurul meu aport la „Povestiri“, fata de ce fac deja ceilalti, ar fi sa aduc oameni din lumea politica, in varianta lor mondena. Cum nu exista asa ceva in format, la momentul respectiv, ideea a fost agreata.
Lucrez din februarie la „Povestiri“ si am reusit in cateva luni sa cunosc omul politic in ipostaze in care nu ma asteptam sa-l vad. Am fost acasa la Sorin Oprescu, e un om exceptional. Un alt material deosebit mi s-a parut cel cu Radu Mazare. Am zburat cu avionul pilotat de Radu Berceanu. Bogdan Olteanu are o familie extraordinara. L-am vazut pe Cosmin Gusa la piscina, la sala de fitness. Si ei sunt oameni, asta e concluzia.
Pe langa „Povestiri adevarate“ si Info Pro - unde lucrez acum cu jumatate de norma, sunt de curand si producator al emisiunii „De 3 X femeie“. Imi este putin teama, pentru ca este un inceput. Nu am experienta ca producator de emisiune. Incerc sa imi fac timp pentru toate, inclusiv pentru prieteni.
Sunt intr-un loc in care se face performanta.
”Povestirile de noapte“ sunt lider de audienta in mod repetat, in acel interval orar. E clar ca publicul cere asa ceva. E un fel de tabloid TV. Suntem un popor de voyeuristi. Vrem sa vedem ce au vedetele in dulap, in frigider, cum se distreza, pe unde merg. Vrem sa tragem cu ochiul!
Ma inteleg bine cu toata lumea, comunicam foarte bine. La noi in redactie functioneaza spiritul de echipa. Mereu ne ajutam, cerem sfaturi, e o atmosfera relativ transparenta.
Exista un segment acolo, care merita toata aprecierea, in afara de reporteri: editorii de imagine. Sunt oameni extraordinari si muncesc foarte mult. Sunt foarte buni in ceea ce fac.
Provocarile din viata mea
Plecarea de la Slobozia a fost o mare provocare. Aveam casa acolo, prieteni, familiile. Aveam o viata linistita, relaxata. In plus, nu suportam Bucurestiul. Acum imi place foarte mult aici, n-as mai pleca! Sotul meu, cand vrea sa ma enerveze, imi spune „hai sa ne mutam inapoi in Slobozia!“. N-as mai pleca din Bucuresti pana pe la vreo 50 de ani, cand mi-as dori sa am o pensiune, undeva in Parang.
A fost o provocare si decizia de a ma casatori. Sunt foarte independenta din fire, imi place sa fiu lasata libera. Mi-a fost teama ca imi voi pierde libertatea dupa nunta, dar nu a fost cazul. Sotul meu e foarte intelegator, e unul dintre motivele pentru care m-am indragostit de el. Merg in continuare cu prietenele la munte sau in oras, nu imi ingradeste cu nimic libertatea. Televiziunea a fost o mare provocare.
Mi-a fost teama ca nu ma voi ridica la inaltimea asteptarilor. In primul rand, felul in care arat. Colegele mele de la „Povestiri“ sunt foarte frumoase, foarte tinere, si am aparut eu, la 32 de ani, in aceeasi gasca.
Insa chiar imi face placere sa lucrez aici. Imi doresc un copil, dar nu foarte curand. Am multe planuri de dus la capat acum.
Carte de vizita:
Nume: Mioara Tudor
Data si locul nasterii: 8 decembrie 1975, Slobozia
Studii: Liceul de matematica- fizica din Slobozia, sectia stiinte sociale, Facultatea de Drept - Universitatea Spiru Haret, in Constanta
Considera ca ar fi un bun organizator de evenimente.
I-ar fi placut sa faca filme documentare pentru Animal Planet.
Scriitorul preferat: Haruki Murakami.
Cartea care i-a placut cel mai mult: ”Cronica pasarii arc”.
Ii mai plac Stephen King si Gabriel Garcia Marquez.
Ii plac desenele animate de lung metraj, in special „Shrek”.
Adora filmele clasice, e fan „Casablanca” si „Unora le place jazz-ul”.
Ii place sa inoate si se relaxeaza foarte mult la munte.
Isi doreste sa viziteze Scotia si Japonia.
