Acasa Magazin

Stiti ce ma enerveaza la culme? Faptul ca am realizat ca niciodata nu am timp. Faptul ca in fiecare seara, inainte de a adormi, mai devreme sau mai tarziu, in functie de zbuciumul de peste zi, programul de maine a luat locul proiectiilor fericirii absolut firesti inainte de somn. Cu o rapiditate aproape obraznica, orele foarte stricte ce marcheaza actiuni obligatorii pentru a doua zi, imi invadeaza creierul. Si dupa o ora de calcule cu lumina stinsa, cu muzica in surdina, imi dau seama ca e foarte tarziu si nu inteleg de ce nu reusesc sa adorm. Si uite asa apar insomniile. Astazi, evident putin obosita, dupa niste ore de somn, nu multe la numar, in drum spre casa, am trecut, asa cum fac de obicei, pe langa parcul din apropiere. De cele mai multe ori nici nu-l vad. De cele mai multe ori nu sesizez nici macar ca nivelul lacului a scazut sau a crescut. Ei, astazi, blocajul provocat de trafic m-a situat exact in dreptul intrarii in parc. 10 minute am stat pe loc si, spre rusinea mea, nu stiu ce a facut si pe unde le-a plimbat creierul meu pe primele cinci. Astazi am vazut lacul. A mai secat, intr-adevar. Am vazut si copacii. A inceput sa le pice frunzele. Am vazut si bancutele... cam saracute. Am vazut... din masina! Pana saptamana viitoare mi-am promis sa stiu numarul tuturor copaceilor din parc, al scandurilor dintr-o bancuta, sa batatoresc toate aleile... Stiu, n-o sa fac asta, pentru ca nu am/nu avem timp. Dar cel putin voi saluta parcul si voi cobori geamurile cand voi trece pe langa el, pentru a lua o gura sanatoasa de aer... chiar si din masina!