
In piata de unde aprovizionez eu sertarul de jos al frigiderului, se afla o doamna. O florareasa... adica o doamna florareasa ce imi face cadou cate o floare de fiecare data cand ma vede. Nu cere niciodata nimic in schimb. Nici macar informatii despre cum se va termina telenovela, ce se va mai intampla cu Ioana. Asta ca sa intelegeti de cat timp dureaza frumosu-i obicei. Imi spune doar atat: Sa ai o zi frumoasa Ioana... uneori, Alina... si foarte rar, Adela! Sau, mai bine zis, imi spunea... Ce m-a pus pe ganduri, este faptul ca zilele trecute la florarie nu mai era doamna florareasa. Si ca ultima floare pe care am primit-o, a fost o crizantema... o floare de toamna... asta pentru ca a venit toamna sau pentru ca incerca sa-si ia ramas bun? De atunci, sertarul de jos al frigiderului meu geme de aceleasi fructe cumparate aproape zilnic fara rost. Ei bine da, aproape zilnic, mai intai inconstient, acum, cat se poate de constient, imi fac drum prin piata, din dorinta de a o revedea. Nu stiu prea bine de ce. De parca mi-ar lipsi ceva... florile, obisnuinta de a-mi incepe ziua colorat? Nu stiu. Dar ce stiu sigur, este ca doamna florareasa face acum parte din povestea mea. Cu o floare! Nu e extraordinar?