Cand ploua, in apartamentul meu se aud niste sunete foarte stranii care provin - am descoperit de curand - de la zgomotul pe care il face apa din conducta de scurgere, in drumul sau galagios spre parter. Drum ce nu ocoleste niciodata apartamentul meu. Nici chiar atunci cand am proasta inspiratie de a ma uita, in timp ce fulgera, la un film de groaza.
Intr-una din aceste seri, dupa obisnuitele actiuni pe care am ajuns sa le fac aproape mecanic inainte de culcare, am terminat convorbirea cu parintii mei - erau bine -, am dat drumul la radioul a carui muzica pestrita imi insoteste visele in fiecare seara, m-am bagat in pat si am stins veioza.
Eram in patul meu, in casuta mea, invelita cu plapuma ce mirosea a familiar, invaluita in bezna ce a ajuns sa nu ma mai sperie, simtindu-mi corpul si mintea sanatoase.
Atunci am fost fericita!
Zilele trecute am facut o plimbare prin Bucuresti, pe jos, printre oameni, masini, mirosuri, cladiri. Eram imbracata intr-un trening rosu, aveam parul desfacut, ochelarii pe ochi si la casti muzica buna. Vantul adia usor. Nu era nici cald, nici frig. Simteam. Zambeam. Zambeam de fericire. O fericire pe care in acel moment asa o percepeam, asa o identificam. Pentru acea fericire eram suficienta eu cu mine in acel spatiu.
M-am trezit implicata intr-un exercitiu de euritmie, inconjurata de copii cu sindromul Down, intr-un spatiu de ingrijire al acestora.
Filmam in acel loc.
Dragii mei, nu stiu si nu cred sa fi intalnit vreodata in vreun loc atat de multa bucurie, bunatate, lumina, dependenta menita sa te faca sa te simti util. Intrasem intr-o alta lume, lumea lor, o lume mult mai frumoasa decat a noastra.
E foarte mult de povestit, sunt foarte multe stari pe care nu le pot descrie in cuvinte, asa ca o sa ma rezum la a marturisi ca acolo, in acele momente, am fost fericita.
Refuz sa raportez acea experienta la o concluzie in termeni medicali, stiintifici. N-am s-o fac. Am sa pastrez in suflet convingerea ca este o lume catre care societatea noastra ar trebui sa tinda.
Avem nevoie de atat de putin, pentru atat de mult!
