Arborele de cuisoare provine din Indonezia, din insulele supranumite „ale Mirodeniilor“. Olandezii au extins cultivarea lor pe cateva din insulele Molucce, iar din secolul al XVIII-lea, arborele de cuisoare a fost aclimatizat si in alte tari. Face parte din familia Mirtaceae (familia mirtului).
Poate atinge inaltimea de pana la 14 m si este vesnic verde. Scoarta arborelui este gri iar frunzele, de culoare verde inchis si stralucitoare, au forma lunguiata si sunt foarte aromate. Florile cresc sub forma de umbrelute, grupate in buchetele de 4-5, la capetele crengutelor, si sunt mici, purpurii. Fructele au aceeasi culoare purpurie si cam 2,5 cm lungime.
Arborele de cuisoare creste in climat tropical, cu multa umiditate. Cuisoarele sunt bobocii nematurizati si nedeschisi ai florilor. Intr-o anumita faza de dezvoltare a florilor, profitand de o vreme fara umiditate, cuisoarele se culeg manual si sunt puse la uscat pe rogojini din frunze de palmier. Mirosul lor este cald, aromat si putin iute.
Gustul este, de asemenea, iute-dulceag, putin astringent si foarte aromat. Cuisoarele se folosesc intregi, deoarece macinate isi pierd mirosul si gustul.
In bucatarie Intens aromat, acest condiment este foarte pretuit in bucatariile din Europa, nordul Africii si o buna parte din Asia.
In China, in urma cu 2500 de ani, cuisoarele se foloseau ca deodorante, erau mestecate pentru a inlatura mirosul neplacut al gurii. Erau foarte pretuite mai ales de cei care aveau audiente la imparat sau alti demnitari! Dar cuisoarele erau folosite si pentru aromatizarea anumitor preparate culinare.
Cuisoarele sunt foarte populare in bucataria din Sri Lanka, in Orientul Mijlociu si in multe tari arabe din nordul Africii, mai ales la prepararea mancarurilor cu carne si orez.
In Etiopia, se obisnuieste aromatizarea cu cateva cuisoare a cafelei. In Europa, se folosesc, alaturi de scortisoara, la prepararea unor dulciuri.
Cuisoarele intra si in prepararea unor mix-uri de condimente, cum ar fi: „five spice powder“, a unor variante de praf de „curry“ (in China), a amestecurilor de condimente indiene („garam amsala“) sau clasicul amestec francez „quatre epices“ si a sosurilor „mole“ din Mexic, precum si a celebrului sos englezesc Worcester.
Stiati ca…
- furnicile pot fi alungate din bucatarie daca se imprastie in sertarele dulapului de bucatarie cuisoare parfumate?
- un barbat isi poate recapata potenta daca bea un pahar cu lapte in care se amesteca 5 g cuisoare parfumate?
- hainele si lenjeria din sifonier capata un parfum placut, iar moliile dispar cu desavarsire daca se atarna in interiorul sifonierului un saculet cu cateva cuisoare?
- un saculet cu cuisoare, purtat la cingatoare, era socotit, in Evul Mediu, cel mai bun antidot al ciumei?
- la nasterea fiecarui copil, in insulele Molucce (locul de origine al cuisoarelor), se planteaza cate un arbore de cuisoare, iar copilului i se pune un colier de cuisoare, care il va apara de toate relele?
Denumirea latineasca „clavus” („cui”) a stat la baza denumirii condimentului in mai multe limbi: franceza („clou”), in engleza („clove”), catalana („clau”), in portugheza („cravinho”).
In limbile germanice, denumirea condimentului are la baza termenul german „nagel” (care inseamna „cui”), astfel, in germana („nelke”), in norvegiana („nellik”), in daneza („nellike”), in islandeza („neguli”), in fi nlandeza („neilikka”) si in estoniana („nelgi”).
In limba chineza, exista doi termeni pentru cuisoare, „ding xiang” si „ding hsiang”, care se traduc prin „mic si aromat".
Cel mai important producator si exportator de cuisoare este insula Pemba, acoperita in intregime cu plantatii de cuisoare, ceea ce face ca mirosul lor sa fi e simtit de toate navele care se apropie de insula.
Sultanul de Zanzibar si Pemba, din perioada 1963-1964, avea ca insemn, pe drapel, doua cuisoare.
Dupa al doilea razboi mondial, productia de cuisoare din Indonezia a scazut foarte mult, iar pentru a face fata cererii, Indonezia importa cuisoare. Dupa 1980, productia din Indonezia si-a revenit la intreaga capacitate.
O buna parte din productia de cuisoare din Indonezia se foloseste la aromatizarea tigaretelor si mai putin de 50% la aromatizarea mancarurilor.
Caracatita in vin
Ingrediente pentru 4 portii: 1 caracatita, 20 cepe de arpagic, 5 linguri ulei de masline, 1 pahar mare cu vin alb, 2 foi de dafin, 1 baton de scortisoara, 2-3 cuisoare, suc de rosii, sare
Preparare
Se taie caracatita bucati si se fierbe, in apa cu putina sare, pana cand este bine patrunsa. Se strecoara de apa in care a fiert, se clateste si se pune, in oala, impreuna cu cepele de arpagic, uleiul de masline, vinul, foile de dafin, scortisoara, cuisoarele, sucul de rosii si sare, dupa gust. Se acopera cu capac si se lasa sa fiarba totul, 20 de minute, la foc mic.
Se serveste cu orez fiert separat in apa cu sare.
