Busuiocul
Face parte din familia Lamiaceae. Planta tropicala, este cunoscuta de timpuriu in India, iar in secolul al XVI-lea a fost adusa si in Europa. In textele vedice, scrise pe la anul 1 000 i. Ch., busuiocul este socotit simbol al religiei hinduse. Frunzele erau folosite la venerarea zeitatilor si oferite ca ofranda. Este, de asemenea, folosit in ritualurile religiei ortodoxe, pana in zilele noastre. In medicina ayurvedica, este cunoscut ca unul dintre cele mai folosite ingrediente ale leacurilor impotriva stresului. Este considerat un elixir al vietii si promotor al longevitatii. In medicina populara, busuiocul este socotit un bun antiseptic, tonifiant, diuretic, dar este folosit si la combaterea migrenei si a insomniei. Datorita faptului ca este un bun expectorant, este folosit la prepararea siropului contra tusei. In credinta populara, se spune ca busuiocul pus sub perna, in noaptea de Boboteaza, poate aduce in visul fetelor chipul „alesului“. Datorita aromei si gustului picant, este folosit in bucataria indiana, thailandeza si indoneziana. Se utilizeaza in stare proaspata, adaugandu-se la sfarsitul prepararii mancarurilor, pentru a-si pastra in întregime nealterata aroma. In zona mediteraneana, busuiocul este foarte mult folosit la aromatizarea preparatelor din peste si fructe de mare, in Asia se foloseste la aromatizarea carnii de miel, iar in bucataria romaneasca este prezent in salate.
Supa racoritoare de rosii cu busuioc
Ingrediente pentru 4 portii
-1 ceapa mica
-2 catei de usturoi
-4 rosii mari
-200 ml pulpa de rosii
-200 ml apa
-1 lingura de otet balsamic
-1/2 ceasca busuioc proaspat
-sare, piper
Preparare
Se mixeaza ceapa, usturoiul si rosiile taiate felii, se adauga pulpa de rosii, apa, otetul balsamic, busuiocul tocat marunt, sare si piper, dupa gust. Cand totul devine un piure, se pune intr-un vas mare, la rece, pentru o ora. Se serveste garnisita cu frunze de busuioc verde.
Menta
Are o aroma caracteristica, foarte placuta si proaspata, un gust mentolat. Se poate folosi in stare proaspata, dar si uscata. In Anglia, se foloseste la supe, bauturi si preparate din carne, precum si la prepararea gumei de mestecat. In Austria, este un ingredient important in prepararea renumitelor paste de tip ravioli (din Carinthia, o provincie la granita cu Italia), umplute cu branza, cartofi fierti si ierburi aromate, intre care se afla si menta. In Turcia, Liban si Israel, menta se foloseste la prepararea unui sos cu iaurt, dar si la prepararea kebabului. In bucataria iraniana, in cea thailandeza, precum si in bucataria malaeziana, menta se foloseste la prepararea salatelor, alaturi de busuioc si coriandru, dar si a mancarurilor cu pui. Vietnamezii folosesc frunzele de menta ca garnitura pentru toate mancarurile. In Orientul Mijlociu si in Africa, menta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului, aromatizarea iaurtului, la prepararea dulciurilor pe baza de branza, la inghetate. In Europa, se foloseste la sosuri, salate, preparate cu paste, deserturi, bauturi racoritoare, lichioruri, creme, dulciuri, oteturi si uleiuri aromate, dar si la prepararea gumei de mestecat. Menta este cunoscuta prin calitatile sale deosebite, utile in profilaxia si terapia naturista a bolilor digestive, respiratorii si circulatorii.
Vinul de menta
Ingrediente
-25 g frunze de menta
-500 ml apa clocotita
-500 ml vin alb
-20 g miere de albine
Preparare
Se infuzeaza frunzele de menta in apa clocotita, timp de 15 minute, se strecoara si se amesteca cu vinul si mierea de albine. Se amesteca cu o lingura de lemn pana cand mierea se dizolva complet, apoi se pune la sticla si se lasa la macerat, 40 de zile, la loc racoros. Este recomandat pentru tulburari digestive, palpitatii, tulburari nervoase, paraziti intestinali. Se beau, zilnic, cate 50 ml de vin de menta, de 3 ori/zi, inainte cu 15 minute de fiecare masa.
Cimbrul
In unele tari mediteraneene creste spontan, dar in Romania si Elvetia este cultivat special pentru aromatizarea mancarurilor. Intrebuintat la tot felul de preparate culinare, este potrivit mai ales pentru cele greu digerabile: fasole boabe, linte si vanat. Este nelipsit la aromatizarea mezelurilor si a preparatelor traditionale din carne de porc. In stare proaspata, cimbrul se potriveste cu preparatele din oua (omleta, ochiuri), salate de rosii, branzeturi. Se foloseste la conservarea muraturilor si a verzei. Datorita uleiurilor volatile si componentelor chimice naturale pe care le contine, cimbrul a fost folosit in medicina naturista, din timpuri stravechi, la prepararea unor remedii împotriva infectiilor intestinale, in afectiunile pulmonare, renale, reumatismale, dereglari ale ciclului lunar, sau la grabirea nasterii.
Ciorba de fasole cu cimbru
Ingrediente pentru 4 portii
-300 g boabe de fasole
-1 ceapa
-2 morcovi
-2-3 frunze de telina
-1 ramura de cimbru
-200 ml pulpa de rosii
-sare
Preparare
Fasolea se pune la inmuiat cu o seara inainte. A doua zi se fierbe in doua ape, se scurge si se pune in cea de a treia apa împreuna cu ceapa tocata, morcovul taiat, frunzele de telina, ramura de cimbru si sare, dupa gust. Cand fasolea este bine fiarta, se adauga pulpa de rosii si, dupa 2-3 clocote, se ia de pe foc. Se serveste calda sau rece.
